2.
Aho, aho, copii, fârtați,
Stați puțin și omoplați,
Osteoarticular vorbind,
Cracmentele s-aud scrâșnind,
3.
Dintre sute de mușchi și oase,
Multe alte mebranoase,
Mulți nervi, multe vase sanguine,
Smerenia e chiar pe vine,
4.
Cu ritm iambic sau trohaic,
Ne-ntrebăm cu toții acum,
Bucuria e simțire?
Suferința e pe drum?
5.
Hai, coxale dislocate,
Ajutați femurul șters,
Desenând în acetabul,
Bunul mers și crezu-n sens,
6.
Primul gest ajutător,
Nu este vindecător,
Dar atingerea transformă,
În esență nu-i de formă,
7.
I-a mai transformați corpul, măi,
Peste mări, munți chiar și văi,
Iliopsoasul contează,
Corpul tău pe el mizează,
8.
Coxofemuralul doare,
Rugăciunea-i doar spre Soare,
Și nu-i ca înjurătură,
Sacroiliaca-i dură,
9.
Humeroscapulara? Îți pasă!
O lucrezi și vii p-acasă,
Acromioane spre cer,
E mai blând, dar e sever,
10.
Transormați, iar transformați,
Imbibiție creați,
Și când inima pulsează,
Apăsați punctul Creează,
11.
Și cu gândul spre menire,
Smerenia e devenire,
Dar când sufletul e-n spate,
Fruntea-n cer, Lumină-n toate!
12.
Doar o vorbă mai rostesc,
Yumeiho are sens,
Un sens cât un sensei,
Un prieten sau chiar trei,
13.
Transformați, puneți iar mâna,
N-amânați, ci chiar mânați,
Sufletul e călăuza,
Egoismul e doar scuza…
14. Sufletul să vă fie viu încă un an, dragi colegi și tovarăși…
Lucian Dănilă, Yumeiho, gradul 3
