Despre pacientii care vor recuperare fara schimbare
Exista o vorba veche care spune ca „boala pleaca pe aceeasi poarta pe care a intrat”. In practica mea de terapeut, aceasta idee se confirma foarte des. Durerea apare de obicei la finalul unui proces lung, construit din obiceiuri zilnice. De aceea, atunci cand cineva isi doreste sa scape repede de durere, dar fara sa schimbe nimic din ceea ce a dus la aparitia ei, recuperarea devine doar o pauza intre doua episoade de durere.
In cabinet intalnesc frecvent pacienti care vin cu o dorinta foarte clara: sa scape repede de durere si sa revina imediat la viata de dinainte. Si nu doar acolo. Unii isi doresc sa continue exact acelasi stil de viata si considera ca, daca platesc sedintele de terapie, sanatatea pierduta va fi cumva restituita automat.
Este o asteptare care apare des si este, intr-un fel, usor de inteles. Cand apare durerea, oamenii cauta o solutie rapida. Daca dupa cateva sedinte durerea scade sau dispare, apare impresia ca problema a fost rezolvata.
Doar ca, de cele mai multe ori, exact acel „inainte” a dus la aparitia problemei.
Majoritatea afectiunilor musculo-scheletale nu apar brusc si fara cauza. Ele se construiesc in timp. Ore multe petrecute intr-o pozitie incorecta, munca repetitiva, lipsa miscarii, suprasolicitarea sau revenirea prea rapida la efort dupa un episod dureros sunt factori care se aduna treptat.
Corpul reuseste o perioada sa compenseze aceste lucruri. Muschii preiau sarcini suplimentare, articulatiile se adapteaza, iar sistemul nervos invata sa functioneze cu aceste compensari. Dar compensarea nu este o solutie permanenta. La un moment dat apare simptomul: durere, blocaj sau limitare de miscare.
Cand pacientul ajunge la terapie, primul obiectiv este reducerea durerii. Prin tehnici manuale, mobilizari sau exercitii, tensiunile scad si mobilitatea incepe sa se imbunatateasca. Pentru pacient acesta este momentul in care apare senzatia ca problema a trecut.
Din punct de vedere terapeutic insa, acesta este doar inceputul.
Recuperarea completa inseamna mai mult decat disparitia durerii. Inseamna refacerea echilibrului muscular, stabilizarea articulatiilor, corectarea tiparelor de miscare si, uneori, schimbarea unor obiceiuri zilnice.
Fara aceste etape, corpul revine treptat la aceleasi mecanisme care au dus initial la problema.
In practica se observa foarte clar acest lucru. Pacientul se simte mai bine, revine la rutina obisnuita, la aceleasi posturi si la aceleasi suprasolicitari. Dupa o perioada, durerea reapare.
Acest fenomen este cunoscut si in literatura medicala. Durerile lombare, de exemplu, au o rata mare de recurenta daca factorii care au dus la aparitie nu sunt modificati. Analize publicate in British Journal of Sports Medicine si in The Lancet arata ca intre 60% si 70% dintre pacienti pot avea un nou episod intr-un interval de un an.
Ca terapeut observ uneori un paradox. Pacientul este dispus sa investeasca timp si bani pentru tratament, dar evita schimbari simple care ar putea preveni revenirea durerii.
Multi asteapta ca terapia sa faca totul. In realitate, terapia este doar o parte din proces.
Terapeutul poate reduce durerea, poate corecta anumite disfunctii si poate ghida procesul de recuperare. Dar corpul pacientului traieste 24 de ore pe zi cu propriile obiceiuri. Daca acele obiceiuri raman neschimbate, rezultatele obtinute in cabinet devin temporare.
Exista si o alta situatie, destul de frecventa. Sunt pacienti care stiu foarte bine ce greseli fac si isi asuma aceste lucruri. Ei recunosc ca suprasolicita corpul, ca ignora uneori recomandarile sau ca revin prea repede la aceleasi activitati. Cu toate acestea, aleg sa repete aceste greseli, sperand ca atunci cand durerea reapare vor reveni la tratament si vor obtine aceleasi rezultate ca la episoadele anterioare.
De multe ori, aceasta convingere este sustinuta de ideea ca sunt inca tineri, ca fac sport sau ca sunt activi fizic. Ei considera ca aceste lucruri sunt suficiente pentru ca organismul sa raspunda mereu la fel de bine la tratament. In realitate, corpul nu functioneaza la infinit pe principiul „reparam si continuam la fel”. Exista si o vorba populara care spune ca ulciorul nu merge de multe ori la apa fara sa se sparga. In timp, capacitatea de compensare scade, iar episoadele de durere pot deveni mai frecvente sau mai intense.
Recuperarea reala este un proces in doi. Terapeutul intervine prin tratament si prin ghidare. Pacientul participa prin schimbari mici, dar constante: postura mai buna, exercitii regulate, pauze in activitati repetitive si revenire progresiva la efort.
Sanatatea nu poate fi cumparata direct prin cateva sedinte de terapie. Ea se construieste prin colaborare, prin timp si constientizare.
Din experienta mea, pacientii care inteleg acest lucru au cele mai bune rezultate pe termen lung. Nu pentru ca terapia ar fi diferita, ci pentru ca devin parte activa din propriul proces de recuperare.
In final, disparitia durerii nu inseamna intotdeauna vindecare. De multe ori este doar primul pas. Vindecarea reala apare atunci cand, pe langa tratament, exista si disponibilitatea de a schimba lucrurile care au dus la aparitia problemei. Fara aceasta schimbare, durerea poate disparea pentru o vreme, dar cauza ramane si, mai devreme sau mai tarziu, durerea se poate intoarce.
Mihai
terapeut Yumeiho
