Aud tot mai des în ultima perioadă:
„Am terminat cursul, am învățat bine tehnica, chiar m-a lăudat instructorul că am mână bună, am materialele și filmările, deci nu mai e nevoie să vin la perfecționare.”
Și de fiecare dată zâmbesc. Trist.
Pentru că știu că, în clipa în care crezi că „știi suficient”, începi, de fapt, să te oprești din evoluție.
Iar autosuficiența, aroganța că «știi», nu face decât să te ducă spre plafonare și regres.
Destui practicanți Yumeiho® se opresc la un anumit nivel de formare și nu mai revin la cursurile de perfecționare, decât foarte rar – de obicei, când au nevoie de un masaj.
Motivele declarate par logice: lipsă de timp, distanță, costuri, familie, serviciu.
Dar, dincolo de toate aceste justificări, există adesea un motiv mai profund și mai periculos: impresia că „știu deja destul.”
Această atitudine e una dintre cele mai mari capcane ale meseriei de terapeut.
În momentul în care crezi că știi suficient, încetezi să mai înveți.
Corpul uman nu e o formulă fixă, ci un sistem viu, complex, în permanentă schimbare, care te obligă să observi, să simți, să compari și să rafinezi mereu gestul.
Fiecare persoană e diferită, fiecare reacție e unică.
Asta înseamnă că și terapeutul trebuie să rămână deschis, atent și dornic să-și îmbunătățească permanent abilitățile.
Yumeiho® nu e doar o tehnică de aplicat după un șablon.
Este o cale.
Pe care fiecare terapeut o parcurge în felul lui; și, atâta timp cât nu se abate de la ea, își poate adapta tehnica în funcție de nevoile și particularitățile fiecărui beneficiar și ale fiecărei ședințe.
Pe această cale, detaliile fac diferența în eficiență: poziția mâinii, direcția și intensitatea presiunii, ritmul aplicării, respirația terapeutului și a beneficiarului, starea de prezență interioară.
Toate acestea nu se învață doar dintr-o carte și nu se păstrează automat în timp, ci se rafinează prin experiență practică și repetiție.
Și, bineînțeles, se pierd dacă nu sunt reluate, corectate și exersate sub îndrumarea unui instructor experimentat, care are puterea și abilitatea de a te face să te reîndrăgostești de simplitatea și frumusețea Yumeiho®!
Perfecționarea nu înseamnă neapărat să înveți tehnici noi (și bineînțeles „secrete”), ci să aprofundezi și să înțelegi mai bine cele pe care deja le știi (sau ar trebui).
Mulți terapeuți ajung să repete mișcările mecanic, fără conștientizare.
Aici intervine rolul instructorului – vede ce ți-a scăpat, corectează un unghi sau o postură, ajustează o presiune, îți arată o variantă mai eficientă.
Uneori, o singură observație schimbă complet calitatea unei manevre.
Eu însumi continui să merg la cursuri, seminarii, stagii de perfecționare și grupuri de practică, chiar și după mulți ani de lucru zilnic.
Nu pentru că „nu știu”, ci pentru că îmi dau seama cât de mult mai am până la adevărata măiestrie.
De fiecare dată descopăr ceva nou – un gest mai fin, o explicație diferită, o abordare mai clară.
Uneori, chiar și la o simplă prezentare, aud sau văd un detaliu care îmi schimbă complet modul de a privi o tehnică sau o abordare terapeutică.
Asta e frumusețea Yumeiho®-ului: nu se termină niciodată.
Nu există „gata, știu tot”.
Există doar un proces continuu de creștere, în care fiecare experiență te aduce puțin mai aproape de esență.
Mai există și o formă subtilă de orgoliu profesional: „Am ani de practică, nu mai am ce învăța.”
În realitate, tocmai anii de practică ar trebui să aducă smerenia celui care înțelege cât de puțin știe.
În Japonia, maeștrii Yumeiho® reiau aceleași tehnici ani la rând, până când gestul devine natural, fără efort.
Nu pentru că nu le-ar ști, ci pentru că știu că mereu e loc de mai bine.
Tocmai de aceea, modestia și perseverența sunt semnele adevăratului profesionist.
Cursurile de perfecționare nu sunt un moft, ci o formă de igienă profesională.
Ele nu sunt pentru „a aduna diplome”, ci pentru a-ți păstra curiozitatea vie.
Despre a rămâne elev, indiferent câți ani ai de practică.
Așa cum un terapeut își întreține propriul corp pentru a putea lucra, la fel trebuie să-și întrețină și cunoașterea.
În clipa în care te oprești din învățare, începi să te repeți, să te plafonezi, apoi să denaturezi tehnicile, iar în final să greșești fără să-ți dai seama.
Yumeiho® nu e o tehnică statică, ci o cale de dezvoltare continuă.
Iar perfecționarea este dovada că respecți atât meseria, cât și oamenii care se așază pe tatami în fața ta.
Și, nu în ultimul rând, nu este despre diplome, ci despre curiozitate, respect și creștere.
Despre bucuria de a rămâne mereu elev, indiferent de câți ani de practică ai.
Pentru că adevăratul terapeut nu e cel care știe tot, ci cel care nu încetează niciodată să învețe.
Iar dacă te întrebi „unde se pierd practicanții pe calea Yumeiho®?”, răspunsul este simplu și incomod: se pierd exact acolo unde aleg să nu mai învețe!
În loc să continue drumul, aleg poteca scurtă, comodă, familiară.
În loc să se expună corecturilor, preferă confortul propriilor convingeri.
În loc să crească, se mulțumesc cu ce știu.
Dar calea Yumeiho® nu este pentru cei care se opresc.
Este pentru cei care merg înainte.
Pentru cei care rămân curioși.
Pentru cei care au răbdare să repete, să corecteze, să înțeleagă, să simtă.
Este pentru cei care acceptă că tehnica este vie, că ei înșiși se schimbă și că fiecare ședință, fiecare beneficiar, aduce o lecție nouă.
Este pentru cei care înțeleg că măiestria nu se atinge, ci se urmărește — pas cu pas, gest cu gest, an după an.
Cei care rămân pe cale nu sunt neapărat cei mai talentați.
Sunt cei mai consecvenți.
Sunt cei care revin.
Sunt cei care nu uită de ce au început.
Și, mai ales, sunt cei care știu că, indiferent cât au învățat, întotdeauna mai există un pas, un detaliu, un gest care merită descoperit.
Pentru că Yumeiho® nu te abandonează niciodată.
Dar tu poți abandona Yumeiho® — prin neparticipare, stagnare, autosuficiență.
Iar adevărata pierdere nu este că nu mai vii la cursuri.
Adevărata pierdere este că încetezi să evoluezi!
