Recuperarea – procesul prin care corpul isi regaseste echilibrul

Manipularile articulare: intre realitate terapeutica si mitul „vindecarii instantanee”
noiembrie 4, 2025

Recuperarea nu este o minune de o zi, ci un proces treptat prin care corpul își redobândește echilibrul și funcțiile naturale.


Ce înseamnă „recuperare”

Recuperarea este procesul prin care organismul reînvață să funcționeze corect după o boală, o traumă, o intervenție chirurgicală sau o perioadă lungă de inactivitate.
Scopul ei este restabilirea funcțiilor pierdute, reducerea durerii și recăpătarea mobilității, forței și rezistenței fizice.
În termeni simpli, recuperarea înseamnă a readuce corpul la normal, pas cu pas, printr-un plan adaptat fiecărui pacient.

Recuperarea este un proces de durată, care se desfășoară treptat. Este important de înțeles că recuperarea nu este un tratament unic, ci o succesiune de adaptări biologice, care necesită timp, răbdare și continuitate. Fiecare organism reacționează diferit, iar progresul depinde de colaborarea corectă între terapeut și pacient.
O problemă instalată în luni sau ani nu poate fi „rezolvată” în una-două ședințe, oricât de intens ar fi tratamentul!


Tipuri de recuperare:

  • Recuperare fizică – vizează refacerea funcției musculare, articulare și posturale. Include kinetoterapie, masaj, fizioterapie, stretching, exerciții de echilibru și coordonare.
  • Recuperare neurologică – pentru pacienți cu accidente vasculare, pareze sau traumatisme cerebrale, urmărind refacerea controlului motor, a vorbirii și a echilibrului.
  • Recuperare postchirurgicală – ajută corpul să se refacă după operații ortopedice, abdominale sau cardiace.
  • Recuperare respiratorie și cardiovasculară – pentru pacienți cu boli pulmonare sau cardiace.
  • Recuperare psihologică – restabilește echilibrul emoțional, în special după traume fizice sau stres intens.

 

Ce trebuie stabilit înainte de începerea tratamentului:

  • Diagnosticul medical exact – stabilit de medicul specialist. Terapia manuală sau kinetică trebuie să completeze tratamentul medical, nu să-l înlocuiască.
  • Istoricul pacientului – accidente, intervenții chirurgicale, afecțiuni cronice, tratamente urmate. Aceste date orientează alegerea metodelor potrivite.
  • Gradul durerii și mobilității – se evaluează obiectiv (teste de forță, amplitudine articulară, postură).
  • Starea generală a organismului – tensiune, respirație, circulație, greutate, somn, stres. Toate influențează procesul de recuperare.
  • Limitele și contraindicațiile – există situații în care anumite manevre, întinderi sau exerciții pot agrava leziunea. Ele trebuie identificate din start.
  • Stabilirea obiectivelor realiste – pacientul trebuie să știe clar ce se urmărește: reducerea durerii, creșterea mobilității, corectarea posturii, refacerea echilibrului.
  • Informarea pacientului – explicarea clară a duratei procesului, posibilelor reacții și a faptului că recuperarea nu oferă rezultate instantanee.
  • Acordul informat – pacientul trebuie să își dea consimțământul conștient, înțelegând scopul, durata și metodele utilizate.


Etapele recuperării:

  • Evaluare și diagnostic funcțional – identificarea cauzei, nu doar a simptomului și stabilirea planului de acțiune.
  • Faza de intervenție inițială – controlul durerii și reluarea mobilității de bază.
  • Progresivitate – creșterea graduală a intensității.
  • Faza de consolidare – exerciții de stabilitate, forță și coordonare. Program adaptat vârstei, greutății, nivelului de activitate și stării generale. Exercițiile trebuie efectuate constant.
  • Faza de întreținere și prevenție – educarea corpului pentru a evita recidiva.


Fazele biologice ale procesului de refacere:

  • Inflamatorie (0–7 zile) – corpul reacționează la leziune prin inflamație. Este o etapă firească a procesului de refacere. Se recomandă protejarea zonei, controlul durerii și menținerea circulației.
  • De proliferare (7–21 zile) – apar celule noi, fibre de colagen și vase de sânge. Se pot începe exerciții ușoare și mobilizări asistate.
  • Remodelare (până la 6 luni) – țesuturile se întăresc, iar mișcările devin tot mai stabile. Se introduc exerciții de forță și coordonare.

În funcție de tipul afecțiunii, aceste faze pot dura de la câteva săptămâni până la un an.
Refacerea completă a unei structuri musculare sau articulare poate dura luni, iar în cazurile cronice chiar ani, cu perioade de progres și stagnare.


De ce e importantă continuitatea:

După fiecare ședință, corpul reacționează, respectiv trece printr-o fază de adaptare. Poate apărea ușoară oboseală, disconfort muscular sau reacții de reglare. Acestea sunt normale și indică procese active de adaptare, adica un răspuns biologic.
De aceea, pauzele mari între ședințe pot întrerupe procesul, iar lipsa mișcării duce la recădere.


Durata recuperării:

Nu există o durată standard. Fiecare corp are propriul ritm. Totuși, se pot estima medii orientative:

  • entorsă ușoară: 2-4 săptămâni
  • fractură: 6-12 săptămâni
  • postoperator ortopedic: 3-9 luni
  • hernie de disc: 3-6 luni
  • dureri cronice cervicale/lombare: proces continuu, cu întreținere periodică

Eroarea frecventă este așteptarea unui rezultat „miraculos” după una sau două ședințe. Recuperarea reală cere timp, pentru că scopul nu este doar să treacă durerea, ci să se refacă mecanica corporală corectă. Corpul are nevoie de repetiție și continuitate, nu de intervenții bruște sau spectaculoase.
Grăbirea procesului poate duce la recidive sau complicații.
Recuperarea înseamnă răbdare inteligentă, nu viteză!


Rolul terapeutului:

Terapeutul nu „vindecă” în sens direct, ci ghidează corpul să se autoregleze.
Prin tehnici manuale, exerciții și posturi corective, corpul învață din nou cum să se miște simetric, să se relaxeze și să-și refacă mobilitatea.
Terapia Yumeiho® urmărește restabilirea echilibrului postural și a funcțiilor fiziologice prin rearanjarea mecanică și energetică a corpului, având rolul de a reda simetria, mobilitatea și fluxul fiziologic corect, reducând tensiunile și compresiunile care întrețin durerea.


Rolul pacientului:

Pacientul nu este un spectator, ci un participant activ.
Recuperarea înseamnă și conștientizare: cum să stai corect, cum să respiri, cum să te miști fără să forțezi articulațiile.
Respectarea programului de exerciții, alimentația, somnul și atitudinea contează la fel de mult ca tehnica terapeutului. Rezultatele reale apar prin implicare constantă și colaborare.


Concluzie:

Recuperarea este un proces activ, nu pasiv.
Nu se măsoară în numărul de ședințe, ci în pași constanți și bine direcționați.
Cere implicare, răbdare și înțelegerea faptului că refacerea reală are propriul ritm.
Când corpul primește timpul și stimulii potriviți, își regăsește natural echilibrul.

Recuperarea nu este o cursă și nici o simplă plimbare.
Este un proces științific, și uman în același timp – o cale care cere consecvență, încredere și colaborare reală între terapeut și pacient.