Cuvântul născător de speranţă
octombrie 26, 2016
De ce iubesc Yumeiho
octombrie 26, 2016

Yumeiho este definirea acelui EU atat de cautat prin meditatii, introspectii si aruncare obsesiva in exterior… asa cum sunetul unui clopotel de cristal atinge timpanul ca apoi sa pulseze intr-o vibratie de vindecare in minte si suflet, prin definirea corpului fizic odata cu atingerea <yumeiho> a terapeutului, ajungem in acel loc din adancul nostru sacru, relevat la un moment dat printr-o lumina si pace natarmurita si printr-un spatiu interior echivalent cu Universul…

Yumeiho este calea spre definirea sinelui, spre gasirea si conectarea la sursa…

M-am lasat in mainile care stiau unde sa atinga, stiau cum sa atinga… o atingere apasata, dureroasa sau imperceptibila fizic… uneori extrem de dureroasa…alteori ciudata, ca si cum nu stiam ca acea parte din mine exista. O descopeream… descopeream bucatica cu bucatica acel <mine>…este ca o eliberare, ca o regasire. Da! Era o regasire a corpului fizic in care era prizonier mut, corpul durere, in care emotiile erau incatusate si transformate in contracturi si blocaje.

Dupa ce degetele, acele degete care stiau sa vindece, treceau ferme si blande prin MINE, acel MINE se revolta surprins de schimbarea care incepea…surprins de transformarea atat de profunda…in mod necontrolat, dincolo de minte, corpul, de multe ori incepea sa tremure ca si cum as fi fost in stare de soc… a fost cand, cu ochii inchisi, m-a inundat un soare iesit din piept… apoi a iesit din adancuri un ocean-talaz de lacrimi…si a fost verde si albastru imens…si un zambet care a tinut cateva zile… a fost cand nu mai atingeam salteaua, pluteam undeva la cativa cm de sol…  nu stiam ce era sau ce se intampla. Nici nu conta. M-am lasat cu incredere in grija aceluia care m-a luat cu credinta si curaj spre vindecare din frica si durere…

Cred ca in mare parte despre asta este vorba. Intre Iubire – starea Sinelui si Frica – ancorarea in minte  si trairea vietii in separare de Tot Ceea Ce Este, exista un spatiu in care pendulam ca suflete prinse in materie. E un dute – vino intre unirea cu acel EU, cautat cu disperare intre Iubire si Frica…, gasit atat de rar doar in polul cat mai opus Fricii. Aceasta pendulare acumuleaza emotii-dureri in noi, aratate de corpul nostru de tot felul de dureri si stari de inconfort. Si nu intelegem… Luam medicamente ca sa nu simtim si sa uitam… Dar Viata isi spune mereu Legea. Departarea de Iubire e sfaramarea continua a Eu-lui iar corpul, martorul fidel al bietului Eu, se sfarama si el in mii de bucatele… Miile-mi de bucatele le-am simtit, prin atingerea aceluia care stia unde si cum sa atinga, aduse si puse la un loc… Incet, incet, prin omul care lasa vindecarea sa-mi atinga corpul, ma defineam, aveam consistenta, ma desparteam cu bucurie de Durerea si Emotia Vietii prin care am curs pana atunci… si care a curs prin mine…

S-a facut spatiu in mintea plina…. Spatiu…. Albastru….  Eram in mine dar pluteam…

Vindecarea vine atunci cand te lasi in ea, cand e cineva care s-o lase sa curga…probabil nu conteaza ca se cheama Yumeiho…. de fapt conteaza ca Yumeiho vindeca prin acel care are chemare sa vindece. Acesta e singurul lucru care in final are valoare si conteaza : Vindecarea Fiintei. … Am primit Yumeiho, am primit Spatiu, Iubire, Bucurie, Usurare…. Am primit Albastru si un zambet care inca-l mai am!…………. Multumesc,………………Albastru……

 

Simona